Logo Asociatia Anais

Modificările aduse la Codul de procedură penală versus Legea privind prevenirea și combaterea violenței în familie

În ultima vreme în spațiul public se pun frecvent  următoarele întrebări :

1.      Modificările articolelor  92 , 162 si 305  din Codul de procedura penala ar putea fi problematice pentru victimele violenței domestice ?

2.      Modificările articolelor  92 , 162 si 305  din Codul de procedura penala anulează modificările aduse Legii nr. 217/2003pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie?

Pentru a răspunde acestor întrebări trebuie să facem distincția între o lege specială în materie civilă ( Legea nr. 217/2003 republicată) și o lege generală în materie penală (Cod pr. penală).

Proiectul de modificare a Legii nr. 217/2003 republicată a fost aprobat de Camera Deputaților în ședința din data de 18.06.2018.

Prin modificările aduse Legii nr. 217/2003 republicată se creează un instrument nou de protecție a victimelor violenței domestice, și anume: ordinul de protecție provizoriu.

Ordinul de protecție provizoriu :

Ø  Se emite de către polițist;

Ø  Atunci când există risc iminent pentru viața, integritatea fizică sau libertatea unei persoane printr-un act de violență domestică;

Ø  Poate cuprinde următoarele măsuri:

–  evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

–  reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa comună;

–  obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

–  obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;

–  obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.

–  are o durata de 5 zile (120 de ore);

Ø  se execută pe loc;

Ø  se transmite Parchetului pentru confirmare în termen de 24 de ore de la emitere;

Ø  Procurorul decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor dispuse, în 48 de ore, și :

–  fie dispune motivat încetarea măsurilor;

–  fie confirmă menținerea măsurilor și înaintează ordinul de protecție provizoriu către judecător însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție.

Modificările aduse articolelor  92, 162 și 305  din Codul de procedură penală NU anulează modificările aduse Legii nr. 217/2003, care a fost redefinită ca fiind “Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice”.

La articolul 92 Cod pr. penală  alineatele (2) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace. Suspectul sau inculpatul poate participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală sau la orice audiere, la solicitarea acestuia. În cazul în care martorii sau subiecţii procesuali consideră că au motive de temere în legătură cu aceste împrejurări pot solicita, potrivit legii, procurorului sau judecătorului statut de persoană ameninţată sau protejată, după caz, atât în faza de urmărire penală cât şi de judecată”.

Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițist și se confirmă de către procuror iar ordinul de protecție se emite de către instanța de judecată, în ambele cazuri aplicându-se Legea nr. 217/2003 și nu Codul de procedură penală.

În cazul în care agresorul săvârșește o infracțiune prevăzută de codul penal, împotriva victimei, care va fi cercetată și soluționată conform codului de procedură penală, aceasta are dreptul de a solicita, potrivit legii, procurorului sau judecătorului statut de persoană ameninţată sau protejată situație în care agresorul nu va asista la audierea victimei.

Referitor la modificările aduse articolului 162, alineatul (4) care va avea următorul cuprins: „(4) Obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, în termen de 30 de zile de la data ridicării, cu excepţia celor care sunt supuse confiscării, în condiţiile legii sau pentru care a fost obţinut ulterior mandat de percheziţie” , trebuie făcută precizarea că pentru emiterea ordinelor de protecție nu se fac percheziții.

Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 217/2003: “Art. 222 – (1) Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică, aflarea adevărului şi soluţionarea justă a sesizării, poliţiştii au dreptul să obţină probe prin următoarele mijloace:

a) constatarea prin propriile simţuri şi consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;

b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuţiilor de serviciu şi consemnarea celor constatate într-un înscris;

c) declaraţiile persoanelor implicate în actele de violenţă domestică, ale persoanelor care au asistat la producerea actelor de violenţă domestică şi ale altor persoane care pot comunica informaţii cu privire la persoanele implicate în actele de violenţă domestică;

d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienţa acestora;

e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic şi/sau de telefonie mobilă. “

Cu referire la modificările articolului 305 Cod pr. Penală, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11 ), cu următorul cuprins:

„(11 ) În celelalte situaţii, altele decât cele menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. În termen de maximum un an de la data începerii urmăririi penale cu privire la faptă organul de urmărire penală este obligat să procedeze fie la începerea urmăririi penale cu privire la persoană, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a dispune aceasta măsură, fie la clasarea cauzei.”

Opinia autorului este aceea că termenul de 1 an este suficient pentru instrumentarea unei plângeri penale derivată din violența domestică. Pentru a se aplica agravanta prevăzută de art. 199 Cod penal trebuie ca infracțiunea să fie săvârșită de un membru al familiei, situație în care autorul este cunoscut. Din practică probatoriile, în astfel de cazuri, constau cu precădere în acte medico-legale și declarații de martori a căror administrare nu ar trebui sa dureze mai mult de 1 an.

Din practică, expun un caz în care o victimă a obținut 8 ordine de protecție consecutiv, toate fiind încălcate de către agresor, victima fiind agresată fizic chiar pe holul unui spital și cu toate că a formulat zeci de plângeri penale, din anul 2013 și până în prezent agresorul nu a fost trimis în judecată, parte din aceste plângeri fiind în stadiul: “în curs de cercetare”, parte fiind retrase de victimă la amenințările agresorului.

Prin urmare stabilirea unui termen de instrumentare a unei plângeri de violență domestică poate fi în favoarea victimelor. Însa modificările citate mai sus nu vizează cazurile de violență domestică întrucât aici se cunoaște autorul ci se referă la începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
În concluzie, modificările aduse codului de procedură penală, citate mai sus, nu afectează drepturile victimelor violenței domestice, consacrate prin Legea nr. 217/2003 și prin modificările aduse acestei legi și aprobate de Camera Deputaților în ședința din data de 18 iunie 2018.

Avocat colaborator

Giulia Crișan