Mergi la conţinutul principal

Cine ai fi tu fara povestea ta?

“Tot ce pot sa imi amintesc sunt, pe rand sau impreuna, vocea, strigatul, furia agresorului meu, imi amintesc cum plangeam, cum credeam cu siguranta ca eu sunt cea vinovata!
De multe ori ma intrebam, copila fiind, ce este in mintea lui, de ce ma bate, de ce ma nedreptateste numai pe mine, iar astazi pentru ca am ajuns sa lucrez cu aceasta parte din mine, ma intreb ce l-a determinat sa verse mereu furia muribunda asupra mea?
Si cata furie inca… Multi au spus si inca mai aud ici colo voci care soptesc … ca nu a fost chiar asa rau ! Ca doar asta facea. Si stii, ma intreb ?… cand va inceta? Cum dupa jumate de veac sa ma vindec de asta? sa imi iert agresorul?…. “copilul meu interior“ trebuie sa faca asta, asa scrie in carti … da ! Poate asa este… dar chiar daca a facut-o in planul departat al fiintei mele, inca zac rezidurile acelor amintri, de cate ori mai vad o victima, mai vad un copil batut…si asta e doar inceputul.
M-am apropiat de victime, de femei batute, de copiii batuti in general de tatii lor…Si inca ma intreb de ce aceasta caracteristica este predominata in mascul, aceasta furie oarba pe care o simt ei descarcandu-se pe tot ce le iese in cale.”

Sunt probabil intrebari care nu vor inceta sa si le puna victimele, cu toate argumentele stintifice descoperite cu toate studiile si cercetarile in acest domeniu. Atunci cand o parte din tine a fost abuzata, este greu sa o mai refaci, este ca si cum ai vrea sa lipesti inapoi o inima. Si stim bine ca raman urme vizibile, care la fiecare cutremur al fiintei noastre va afecta acea “lipitura”.

M-am apropiat sa lucrez cu voi, cu durerea din sufletele vostre dragele mele victime ale violentei, cu gandul de a intelege mai bine mecanismul dureros prin care treceti. Sa va pot insoti, asculta si ghida impreuna cu echipa in care lucrez. E un cuvant greu, stiu ! dar, atunci cand sunteti acolo, in nebunia si vartejul conflictului, stiu ca va este greu, sa priviti, sa vedeti nu cu ochii fizici ci cu ochii minti, ce se intampla de fapt cu voi .
Cum, de fapt, incet… incet… o parte din fiinta voastra se duce, cum partea supravietuitoare este cea care are curajul a de se importivi. Si chiar daca viclenia abuzatorului este mai perfida decat vulpea, nu va lasati coplestite de cuvintele, lacrimile si cainta lui. Pentru ca, un lucru e cert, el este la randul lui victima propriei lui furii. Si, poate, tot ce puteti sa faceti este sa intelegeti ca modul lui de a reactiona este o consecinta a unui cumul de factori in care el a trait si experimentat viata . Chiar daca mila va doaboara sufletul, ar trebui sa stiiti ca si el la randul lui a fost un copil abuzat …iar un abuzator creste alt abuzator.

Ma intreb oare, nedumerita inca dupa atat timp, fara a eticheta, fara a judeca, pentru ca nu de asta sunt aici, atunci cand el si-a incheiat episodul de “k1” cu tine … cine urmeaza? Hmmm….. copilul tau . Ma adresez aici celor care au copii binenteles …
Te admir pentru curajul de care dai dovada de a-ti vedea propriul copil abuzat, batut sau chiar mai rau maltratat. Tu nu stii oare, draga mea, ca ei sufera mai mult ?
Cata iubire exista pentru agresorul tau atunci cand il vezi pe propriul tau copil vanat, suspinand de durere, sughitand de la atata plans. Doar tu, esti cea mai in masura sa pui stop la asemenea atrocitati .

Traim in secolul vitezei, chiar si viteza ta de reactie ar putea fi mai rapida, pentru ca este vorba de viata ta, draga mea, si a copilului tau . Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca inca nu esti si tu cumva tot un copil, un suflet care inca nu ai apucat sa “cresti” pentru ca “El” a stiut mereu sa decida ce este mai bine pentru tine, pentru voi . As dori sa cred ca in unele cazuri nu este asa, si ca, cu siguranta mai exista exceptii, dar tu … doar tu poti decide! Este poate timpul cand poti sa pui, stop !
Am fost candva si eu copil, si poate azi, “copilul din mine” scrie acest articol, copilul care inca nu a uitat chiar daca poate a iertat. Este greu sa crezi ca poti sa devii un supravietuitor bun, si chiar sa iti dezvolti resursele inepuizablile ale fiintei tale. Si tu poti fi la fel, pentru ca atunci cand sufletul tau va striga cu vocea ragusita dupa ajutor, noi vom fi aici sa iti intindem o mana.

Stiu cu siguranta ca, lacrima de pe obrazul copiilului tau te va face sa invingi, sa mergi mai departe, sa te ridici din propria ta durere si sa il invingi. Chiar daca nu vei putea de la inceput, da-ti tie inganduinta necesara sa te intelegi, pentru ca mereu exista un inceput pentru toate .
In cele din urma nu uita, o faci pentru tine si copilul tau !

Va urma...

Psihoterapeut
Adela Szentes

Cauzele violentei domestice

Cercetarile sociologice si psihologice desfasurate in Romania arata ca, violenta domestica apare in urma cumularii mai multor cauze si factori de risc care conduc la declansarea si mentinerea conflictelor in cadrul familiei:

  1. Acceptarea violentei la nivel societal datorita mentalitatii traditionale care sustine superioritatea masculina in raport cu cea feminina
  2. Toleranta femeii fata de violenta datorita unor dependente ale acesteia respectiv dependenta materiala si dependenta emotionala fata de sot.
  3. Imaginea de sine si stima de sine scazuta la femeie, lipsa increderii in propriile forte
  4. Dificultati financiare datorita unui statut educational si status ocupational scazut – lipsa unui loc de munca
  5. Dorinta partenerului de a detine autoritatea si controlul in familie
  6. Istoric de abuz in familia de origine atat pentru agresor cat si pentru victime
  7. Prezenta mai multor copii in familie si a lipsei de spatiu de locuit pentru membrii familiei
  8. Existenta unor norme religioase care promoveaza supunerea neconditionata a femeii in fata barbatului.
  9. Factori ce tin de partenerul de cuplu:
    • consum de alcool, droguri, factori biologici predispozanti
    • existenta unor afectiuni psihice ale partenerului nediagnosticate si netratate (psihoze, tulburari de personalitate etc.
  10. Insuficienta informare a femeii-victima cu privire la drepturile sale si la posibilitatile de sprijin din partea societatii

Exceptand afectiunile psihice pe care le poate avea agresorul, factorii de risc enumerati, luati separat, nu pot reprezenta e o cauza in sine pentru aparitia violentei domestice.

Formele violentei domestice si procesualitatea violentei domestice

Cum actioneaza agresorul

Agresorul ataca initial increderea in sine a victimei – violenta psihica/emotionala. Agresorul este un abil manipulator psihic, altfel nu-si poate mentine victima langa el.

  1. Agresorul va indeparta victima de prietenii sai, ii anuleaza viata sociala, pentru a o putea controla – vorbim atunci de violenta sociala.
  2. Adesea agresorul interzice victimei sa aiba un serviciu sau daca aceasta are, ii ia banii sau ii dicteaza pe ce are voie sa ii cheltuie. Daca victima nu are un venit, atunci agresorul ii asigura ei si copiilor, traiul, doar in anumite conditii – vorbim aici de violenta economica
  3. Cand victima se revolta, agresorul va riposta fizic – violenta fizica. Bataia e punctul final al agresiunii, dupa ce toate etapele agresiunii psihice s-au incheiat. Agresorul proiecteaza toate nereusitele si frustrarile sale asupra partenerului, copiilor

Dupa cum se observa, violenta psihica ca si comportament negativ apare prima in procesul violentei domestice si este cea mai distructiva la nivelul victimei.

Acest comportament se refera la umiliri repetate acasa, in spatiul public, defaimare si umilire in fata copiilor a rudelor, prietenilor, lipsa oricarei aprecieri, minimalizarea oricarui succes, amenintari si comportamente care induc teama, teroarea.

 Prin abuz emotional repetat, victima isi pierde stima de sine, isi pierde identitatea si devine o marioneta in mana agresorului. Asa se explica de ce victima nu mai poate lua atitudine cand va aparea si violenta fizica supra ei si a copiilor.

Analiza fenomenului de violenta domestica

 Analiza violentei domestice trebuie facuta din perspectiva abordarii ei in cadrul cuplului victima -agresor deoarece, violenta ca expresie a agresivitatii apare intr-o relatie disfunctionala creata si acceptata in cadrul cuplului victima-agresor.

Practica a aratat ca in relatia victima-agresor sunt aspecte mai greu de modificat (cum ar fi natura impulsiv-agresiv, biologica a agresorului) doar ca sunt si variabile ce pot fi modificate, iar acestea tin in mare parte de victima.

In multe cazuri relatia dintre victima si agresor functioneaza insular, victima asteptand ca schimbarea comportamentului sa vina de la partener fara ca ea sa actioneze in vreun fel, sa ia atitudine etc.

Cand ma refer la abordarea violentei in familie din perspectiva cuplului victima-agresor am in minte ca si solutie, restructurarea comportamentala la nivelul relatiei dintre cei doi. De exemplu un agresor poate fi nonviolent in multe alte relatii ale sale (cu prietenii, colegii, sefii etc). Cum se explica asta? …. prin faptul ca in aceste relatii nu i se permite sa fie violent. Se spune ca omul iti face rau atat cat ii dai tu voie iar victima prin pasivitatea sa ii permite si ii intareste comportamentul violent.

Cine poate fi victima?

Desigur, victima poate fi femeie, barbat, batran, copil. Se asociaza foarte des conceptul de victima cu femeia deoarece, statisticile spun ca ponderea cea mai mare o au victimele femei.

Serviciile dezvoltate la nivelul Bucurestiului se adreseaza atat femeilor cat si barbatilor, victimelor cat si agresorilor.

De ce societatea permite violenta domestica?

  • pentru ca face parte din cultura noastra
  • pentru ca si unii dintre noi folosim o forma de violenta uneori si atunci nu putem blama violenta fara a ne blama pe noi insine
  • pentru ca am fost invatati sa nu ne bagam in viata intima a altora
  • pentru ca nu am fost educati in copilarie ca violenta este un comportament negativ, ba chiar am fost incurajati de cei din jur, respectati etc.
  • nu in ultimul rand pentru ca legea nu ne-a pedepsit in majoritatea cazurilor, pentru violenta

Cand se manifesta agresorul?

Studiile au constatat ca agresorul se manifesta atunci cand sunt indeplinite 3 conditii:

  1. Predispozitia (factori biologici si sociali)
  2. Motivatia (folosirea violentei psihice, a violentei sociale, economice si a violentei fizice ca instrument de coercitie si control asupra membrilor mai slabi)
  3. Oportunitatea. Ori de cate ori societatea nu intervine prin mecanisme specifice impotriva violentei domestice, agresorul este liber sa foloseasca violenta pentru a-si rezolva frustrarile si indeplini dorintele.

La psiholog, in anamneza se constata ca multi dintre agresori au foast ei insisi victime ale violentei in familie functionand in prezent cu un patern de comportament violent perpetuat de la o generatie la alta.

Aceasta fosta victima a facut trecerea spre statutul de agresor ca o modalitate de a se adapta la conditii si de a supravietui. Dupa acest prim stadiu, agresorului incepe sa-i placa ceea ce obtine prin comportamentul sau violent si totul se poate transforma in multe cazuri intr-un model stabil de conduita.

Am putea spune ca pentru agresori comportamentul violent indepineste o functie foarte avantajoasa in sensul ca ei obtin niste avantaje rapide de la victima intr-un timp foarte scurt.

Explicatii date de agresori propriilor acte:

  • neaga sau minimalizeaza comportamentele violente
  • dau vina pe altcineva sau altceva pentru actele lor
  • dau vina pe partener, pe cererile nerealiste care l-ar impinge spre agresivitate

Terapia cu agresorul

In timpul sedintelor de consiliere se identifica:

  • tipul comportamentelor violente,
  • factorii declansatori, factorii favorizanti si factorii de mentinere

In cadrul terapiei cu agresorul se pune accent pe:

  • constientizarea de catre agresor a consecintelor negative, pe termen scurt si lung a folosirii violentei. I se aduce la cunostinta faptul ca partenerul sau de cuplu sau oricare membru al familiei are o serie de drepturi fundamental-umane aparate prin lege. Partea cu legea are cel mai mare impact asupra lor.
  • recunoasterea propriului comportament violent si identificarea cauzelor acestui comportament. Se poate face in acest sens, o lista cu avantaje si dezavantaje ale comportamentului agresiv. In general agresorul vede multe avantaje ale folosirii violentei in sensul ca ii rezolva rapid problemele de frustrare, disputele cu partenerii sau membrii familiei prin coercitie, manipulare, teroare.

Cum se poate stinge violenta la un agresor?

a) Prin educatie – adica, prin reeducare si prin invatarea unui alt comportament care sa-l ajute la detensionare psihica, la gestionarea furiei

b) Prin coercitia comportamentului violent – aplicand legea deja existenta

c) Prin medicatie acolo unde este cazul.

 De ce nu pleaca femeile abuzate?

  • sunt ingrozite de amenintarile agresorului, teama ca vor fi ucise ceea ce se si intampla in multe cazuri
  • diverse forme de dependenta ale femeii fata de partenerul sau (dependenta psihica, economica, emotionala)
  • socializarea de gen (modele cognitive si comportamentale cu care a crescut si s-a socializat femeia in dezvoltarea sa)
  • cultura din care face parte femeia (nu orice cultura permite separarea si/sau divortul)
  • rusinea de a recunoaste in public umilinta esecului sau marital

Statisticile arata ca 85% dintre victiile femei si-au parasit cel putin o data partenerul in decursul relatiei.

De ce se intorc femeile?

Femeile se intorc in general pentru ca nu au resurse de supravietuire pentru ele si pentru copii, fiind dependente financiar de agresor. In general ele se refugiaza la familia de origine unde de cele mai multe ori sunt indemnate sa se intoarca la partener. Adesea li se reaminteste aici ca violenta domestica face parte din ”normalitatea sociala”.

Alte motive ce pot fi intalnite:

  • sentimente pentru partener, inclusiv sentimente de mila
  • dorinta de a face relatia sa mearga
  • sentimente legate de copii
  • scuzele si promisiunile de schimbare ale barbatilor
  • lipsa unei retele sociale de suport

Aspecte ale violentei domestice

In practica se intalnesc 2 tipuri de cupluri disfunctionale, violente.

a) Cupluri in care ambii parteneri sunt agresori, cand se cearta si se bat parte in parte – aici copii sufera cel mai mult.

b) Cupluri in care victima (adesea femeia) suporta violenta fizica, psihica, sociala pe parcursul a foarte multi ani si nu vorbeste cu nimeni despre acest lucru – in aceste cazuri sufera si ea si copii, dar cel mai mult copiii.

De ce sa ne implicam mai mult, mai activ, in stoparea violentei domestice?

Pentru ca in familie este cuibul, laboratorul unde se naste comportamentul violent care mai tirziu il vom intalni pe strazi, in scoli, in familia nou formata. Este ca un cerc vicios care trebuie intrerupt.

Ca o concluzie

Violenta poate sa apara oriunde si in cele mai diferite moduri de manifestare dar, va ramane doar acolo unde este acceptata de catre victima si de catre societate.

Nu este suficient insa sa gasim cauzele fenomenului de violenta fara a fi identificate si solutiile.

In acest sens este foarte importanta informarea si consilierea victimei si mai ales a victimei femeie in procesul de stopare a violentei in familie, deoarece:

  • femeile pot fi invatate sa se opuna violentei prin ruperea tacerii, prin renuntarea la atitudinea pasiva de supunere
  • femeile pot educa si schimba opinia publica despre violenta, prin intermediul rolurilor sociale pe care multe dintre ele le detin (sotii care nu permit violenta in familia lor, de mame care isi educa copilul fara violenta, de profesori ce pot vorbi elevilor despre elementele nocive ale violentei, de medici, psihologi, functionari in diverse institutii cu competente decizionale etc.)

Lupta contra violentei domestice nu este un razboi intre barbati si femei ci, este lupta pentru o convietuire familiala sanatoasa pentru cuplu, pentru copii lor si pentru generatiile urmatoare.

Psiholog Clinician
Paduraru Consuela Florentina

Copiii si violenta in familie

Copiii sudeaza partenerii unui cuplu prin simplul fapt ca devin parinti care isi vor impararti responsabilitatea cresterii copiilor.

 

Dar copii nu cresc oricum. Atmosfera din familie calma, stabila si ocrotitoare garanteaza dezvoltarea optima a copilului care astfel isi va dezvolta potentialele native si va invata la randul sau sa fie protector cu ceilalti , ingaduitor si sa-i respecte pe ceilalti si pe el insusi, sa isi consolideze increderea in oameni, sa se bucure de ce este in jur,sa faca efort pentru a depasi obstacole, atat externe cat si propriile bariere ,sa-si asume responsabilitatea actelor si ideilor proprii, sa fie empatic si solidar cu cei din apropierea sa si cu valorile umanitatii.

 

Aceasta lista de calitati si reusite pe care orice parinte si-o doreste pentru propriul copil se sparge atunci cand cuplul parental este intr-o relatie conflictual – tensionala.

 

Pentru copil este devastatoare atmosfera incarcata de emotiile negative dintre parinti si care se concretizeaza prin jignirile verbale adresate si prin agresiunile fizice dintre parinti.

 

Violenta in familie a fost semnalata in majoritatea cazurilor, prin agresiunile barbatului-tatalui asupra femeii – mamei.

 

Legat de agresiunile sotilor asupra sotiilor exista numeroase prejudecati si stereotipii sociale care dainuie si in zilele nostre si nu vom insista in aceste randuri, incercam insa sa enumeram efectele asupra copilului care traieste intre parintii in conflict, care ajung la violente fizice intr-o cascada de tipete si violente verbale.

 

Oricare ar fi reactiile si trairile mamei, de acceptare sau revolta, teama si umilinta,acestea vor avea un impact brutal psihologic si si fizic asupra copilului, chiar daca nu este atins de loviturile tatalui.

 

Efectul psihologic asupra copilului este desigur diferentiat de varsta acestuia, de nivelul lui de procesare mentala.

 

Efectul se resfrange atat asupra bebelusului cat si asupra adolescentului in egala masura si va lasa sechele definitive in existenta lui.

 

Lovitura primita de mama de la tatal sau, va pune pe copil in situatii confuze;

 

Asta este regula : cu pumni si tipete se regleaza neintelegerile?, se va intreba copilul.

 

Oare eu sunt de vina?

 

Eu unde sunt in razboiul dintre mama si tata?

 

Bebelusul va reactiona la randul sau prin neliniste si tipat, frica si reactii necontrolate la cele mai mici zgomote.

 

Daca este luat brutal in brate de oricare dintre parintii beligeranti, pot fi urmari grave. Zguduirea bebelusului are o consecinta dramatica”sindromul bebelusului scuturat”, acesta este denumirea medicala , si bebelusul ramane cu sechele pe toata viata, de la un copil sanatos si vesel, in urma zguduirii poate deveni o fiinta cu deficiente mintale pentru toata viata. Sunt descrise si cazuri de bebelusi si copiii mici,sub 3 ani, care in urma zgaltairii brutale au decedat.

 

Atentie, nu scuturati niciodata bebelusul sau copiii mici!

 

Nici un copil nu poate fi fericit cand parintii sai sunt nervosi, nestapaniti, profund nemultumiti de viata lor si nefericiti.

 

Violenta dintre parinti nu va ramane fara urmari in viata copilului, indiferent de varsta lui.

 

Psiholog
Carmen Anghelescu